SALUT, SUNT MARIAN CRISTEA
EU, OMUL
Înainte de a fi fotograf sunt un om obișnuit. Sunt căsătorit cu cel mai bun om de pe Pământ și am doi copii minunați. Crede-mă, nu exagerez cu nimic atunci când afirm aceste lucruri.
Sunt pasionat de autocunoaștere, preocupat de a trăi viața cât mai conștient. Când nu fotografiez și nu editez fotografii, mă ocup de celălalt business propriu, LOUD – imprimarea de tricouri și hanorace cu mesaje spirituale. De asemena îmi place la nebunie să creez site-uri, logo-uri, să studiez caligrafie și design.
EU, FOTOGRAFUL
După cum bine știi, sunt un fotograf care activează cu succes pe nișa fotografiei documentare de eveniment.
Licențiat în finanțe-bănci, fotografia a apărut în viața mea datorită iubirii pentru propriii copii. Mi-am dorit să le surprind trecerea prin viață de-a lungul anilor.
La un an de la achiziționarea primei mele camere foto, am fotografiat o nuntă. Mi-a plăcut atât de tare întreg procesul, încât din acel moment am știut ce voi face tot restul vieții.
Fiind o fire mai retrasă, mi-am dat seama că prin intermediul fotografiei îmi vine mult mai ușor să mă apropii de oameni, să interacționez, ba chiar să leg prietenii trainice. Apoi, foarte curând, am realizat că prin fotografie reușeam să fac mulți oameni fericiți, făcând ceea ce iubesc. Practic mi-am descoperit propria ”dharmă”.
În paralel m-am înscris la cea mai bună școală de fotografie din România. Așa am ajuns să studiez ”clasicii” fotografiei lumii, dar și pictori, sculptori sau designeri.
PASIUNEA MEA, FOTOGRAFIA DOCUMENTARĂ
Dar ce înseamnă a fi fotograf documentar de eveniment? Înseamnă să surprinzi lucrurile care se preced înaintea ta, fără să intervii.
Cum s-ar traduce acest lucru? Păi asta înseamnă că tu mă angajezi să îți fotografiez evenimentul, iar eu fotografiez ceea ce mi se oferă. Voi fotografia ceea ce văd și ceea ce simt. Nu te voi pune să faci lucruri pentru mine pentru a da mai bine în fotografii. Și totuși, fii sigur că la final imaginile primite vor spune o poveste chiar mai frumoasă decât cea pe care tu ți-o aduci aminte.
În portofoliul meu vei găsi povești adevărate de iubire, sentimente și trăiri din cele mai profunde – lacrimi de fericire, zâmbete și râsete expansive, îmbrățișări puternice sau săruturi fierbinți ca o zi de vară. Pe unele dintre acestea le-am trăit și în viața proprie, după altele am tânjit de când mă știu. Însă am norocul că pe cele din urmă le pot revedea weekend de weekend în perioada de vară și toamnă.
RECUNOAȘTEREA NAȚIONALĂ ȘI INTERNAȚIONALĂ
După primii doi ani au început deja să apară și roadele pasiunii mele. Aveam deja câte 40 evenimente pe an și începeam să câștig primele premii internaționale. După patru ani deja eram invitat să vorbesc la conferințele fotografilor români. Așa mi-am dat seama cât de mult îmi place să împărtășesc. La șase ani de când începusem fotografia țineam propriile-mi workshopuri și eram invitat să jurizez concursuri de fotografie în România, UK și SUA.
DE CE AM RENUNȚAT SĂ MAI PARTICIP LA CONCURSURI
În acest moment sunt retras de pe toate site-urile de concursuri. Am renunțat pentru că ajunsesem să pun atâta presiune pe mine weekend de weekend, încât îmi pierdusem plăcerea de a mai fotografia. Din dorința de a face cadre special pentru concursuri nu mai făceam deosebirea dintre acei clienți care aveau plăcerea de a-mi fotografia la ședințele foto și cei care ar fi făcut orice numai să nu stea în fața camerei de fotografiat. Deci extindeam acea presiune și pe umerii clienților mei.
Apoi ego-ul meu creștea atunci când câștigam câte vreun premiu și deveneam foarte frustrat atunci când nu se întâmpla acest lucru. Dar cel mai important lucru a fost că, odată cu acumularea experienței și crearea unui stil propriu, mi-am dat seama că acele fotografii de concurs nu aveau nicio treabă viziunea mea sau cu tipologia anumitor oameni.